hunger

Asta e sansa mea.
Stiu ca e posibil sa nu fie nimic, pana la urma. Stiu ca e posibil sa stric tot ce a fost pana acum, dar am stat prea mult asteptand o "ocazie perfecta", am ignorat prea mult timp acei "fluturasi" din stomac, asa ca trebuie sa o fac.
Mi-am slefuit calea de mult timp. Am scos din acel loc rece, ceea ce va fi lipiciul sentimentelor mele si, cu rabdare, i-am dat o forma dorita, am maruntit-o si am gustat-o, pentru a fi sigur de urmatorii pasi.
De un singur chibrit am avut nevoie pentru a-mi aprinde altarul placeri si l-am lasat sa clocoteasca, in asteptarea ofrandei ce-o voi consuma.
Si a venit.
Am desfacut-o deasupra lui, in placere si dezgust, si am lasat-i in extazul focului, dar pentru a turna din praful urei si pasiunii peste ea. Cand totul era aproape de sfarsit, cand epuizarea era aproape, mi-am lasat acel lipici al poftei mele peste ea, sfarsind totul.
Am luat-o atent din culcusul ei si am asezat-o pe un pat ceramic, topita si aproape inconstienta. Acesta era momentul asteptat de mine, defapt. Am inceput sa ma infrupt din ea lacom, ingropandu-mi acele "sentimente" in ea, distrugand-o.
Cand am terminat, ea nu mai era. In valul nestapanit de lacomie animata de viciu, am pierdut-o.
Ma tem ca in urmatoarea cadere va fi si o noua victima.

...te-ai gandit cumva ca aici, defapt, descriu cum mi-am facut un ou prajit cu piper si cascaval?